Instalarea sezonului rece a adus după ea şi o serie de probleme de natură respiratorie. Umezeala şi alternanţa între temperaturile ridicate şi cele joase favorizează creşterea numărului de virusuri şi microbi, care produc aşa zisele boli de sezon.

Printre bolile de sezon, se numără tusea şi durerile de gât. Medicii nu recomandă automedicaţia şi susţin că există diferenţe clare între tratamentul prescris pentru cele două tipuri de tuse: seacă şi productivă.
Unul din semnele de boală care se manifestă în afecţiunile virotice este tusea. Definită de medici ca act reflex, aceasta are rolul de a curăţa arborele respirator de diferiţi agenţi patogeni: virali sau poluanţi. Tusea seacă apare în primele faze ale unei boli virale şi este o tuse iritativă prin faptul că irită cilii de la nivelul arborelui traheo-bronşic.
La apariţia oricărui tip de tuse, dacă simptomele nu dispar la interval de 2-3 zile, este necesar controlul medical. Specialiştii avertizează că tusea poate avea origini foarte diverse: bronho-pulmonare, otorinolaringologice, pleurale, dar şi cardiace sau digestive, fapt pentru care medicul este singurul în măsură să stabilească originea bolii fiecărui tratament.
Pentru că tusea este doar un simptom al unei boli, ea trebuie tratată cu antitusive doar în cazul în care este foarte uscată. În cazul tusei umede, antitusivele fac mai mult rău suprimând tusea, prin faptul că la nivelul bronhiilor şi plămânilor se pot acumula secreţii care pot agrava simptomele. Cele mai frecvente boli asociate acestui simptom de tuse seacă sunt cele ale tractului respirator inferior: bronşiolita, care presupune inflamarea căilor respiratorii inferioare şi pneumonia, adică inflamaţia ţesutului pulmonar, în cazurile cele mai grave.
Diferenţa în cazul tusei productive este expectorarea mucusului localizat la nivelul pieptului. Această secreţie se numeşte spută şi este recomandat ca pacientul să utilizeze un medicament expectorant pentru a o elimina. Pentru că aceasta se complică cu o infecţie de tract respirator care poate fi uşoară sau gravă, ea poate fi tratată cu antibiotice în funcţie de cum reacţionează organismul la produsul expectorant. Acest lucru este însă stabilit de medicul specialist.

Tratamentul variază în funcţie de natura tusei
„Fiecare tip de tuse este tratat în funcţie de natura şi cauzele care au produs acest simptom. Fie că sunt utilizate antitusive, expec-torante sau chiar antibiotice, aceasta îşi poate găsi vindecarea şi prin produsele apifitoterapiei, precum plantele cu efect uşor sedativ: roiniţa, lavanda şi şo-vârful, plante cu efect bronho-dilatator: pinul şi eucaliptul, şi plante cu efect antibiotic: cimbrul şi busuiocul”, a explicat, pentru „Cuget Liber”, dr. Mirela Stânga-ciu, medic de familie, competenţă în acupunctură.
Un alt produs utilizat frecvent în afecţiunile respiratorii este tinctura de propolis în doze de câte 10 picături de trei ori pe zi, cu o linguriţă de miere. O serie de ceaiuri, ca cele de pătlagină, busuioc sau pin, vin în completarea acestor terapii. Investigaţiile paraclinice vor include examenul clinic al organelor din sfera ORL, dar şi bronhoscopia, radiografia plămânilor şi analiza de spută, la recomandarea medicului.

Creşterea imunităţii previne apariţia simptomelor
Cea mai utilă metodă de prevenire a bolilor este menţinerea crescută a imunităţii. În acest fel, organismul poate construi anticorpii necesari pentru a lupta împotriva microbilor şi a virusurilor. Pe lângă evitarea spaţiilor închise, prost ventilate, se recomandă şi evitarea fumatului, care poate înrăutăţi simptomele. Medicii recomandă consumul de lichide pentru eliminarea mucusului din gât, folosirea uleiurilor esenţiale şi îmbrăcămintea care să asigure confortul termic în sezonul rece.