Să îngropăm anul vechi şi să ne bucurăm de Anul Nou
Ne mai despart doar trei zile de un an nou previzionat a fi cu noroc pentru… norocoşi, iar pentru unii fatal prin cuprinderea cifrei 13. Cum abia am scăpat de un sfârşit „mult cântat”, cu certitudine nici noul an nu va scăpa de informaţii „otrăvitoare”.
Dar se apropie Revelionul şi nu mulţi ştiu că aceasta este denumirea modernă a nopţii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, ceremonialul de înnoire simbolică a timpului purtând înainte denumirea de „Îngropatul Anului Vechi”. Cuvântul de origine franceză „Revelion” se traduce prin „veghe”, aici cu sensul de ospăţ ori petrecere la miezul nopţii, şi desemnează vechiul ceremonial funerar al antichităţii geto-dace ce celebra moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii, Anul. Data de începere a noului an a fost fixată oficial la 1 ianuarie abia în anul 153 î.Hr., până atunci romanii sărbătorind după rânduiala vechiului calendar, când anul începea la 1 martie.
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou
De Anul Nou, Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineaţa zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi seamănă, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă. Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta.
În Ajunul Anului Nou, în unele zone se practică mersul cu Pluguşorul şi jocurile cu măşti (capra, ursul, căluţul şi cerbul). Obiceiul Pluguşorului este legat de speranţa fertilităţii, versurile sale prezentând practicile agricole şi urări de holde bogate. În schimbul acestor urări, copiii primesc daruri simbolice, colaci, fructe sau bani. Legat de jocul caprei, cel al ursului, căluţii şi jocul cerbului, aceste obiceiuri şi-au pierdut astăzi din semnificaţiile iniţiale (capra - personificarea productivităţii/înmulţirii uşoare şi rapide în lumea animală şi a fertilităţii pământului; ursul - animal sacru la geto-daci, căluţii - care simbolizează protejarea gospodăriilor de spiritele rele; cerbul - simbolul soarelui, întruchiparea purităţii şi a dreptăţii) şi sunt practicate mai mult în scop de divertisment.
Dar se apropie Revelionul şi nu mulţi ştiu că aceasta este denumirea modernă a nopţii de 31 decembrie spre 1 ianuarie, ceremonialul de înnoire simbolică a timpului purtând înainte denumirea de „Îngropatul Anului Vechi”. Cuvântul de origine franceză „Revelion” se traduce prin „veghe”, aici cu sensul de ospăţ ori petrecere la miezul nopţii, şi desemnează vechiul ceremonial funerar al antichităţii geto-dace ce celebra moartea şi renaşterea simbolică a primului zeu al omenirii, Anul. Data de începere a noului an a fost fixată oficial la 1 ianuarie abia în anul 153 î.Hr., până atunci romanii sărbătorind după rânduiala vechiului calendar, când anul începea la 1 martie.
Obiceiuri şi tradiţii de Anul Nou
De Anul Nou, Sorcova este obiceiul conform căruia în dimineaţa zilei de 1 ianuarie copiii, dar şi cei mari, merg şi seamănă, simbolic, cu boabe de grâu şi orez, pe care le aruncă în casă şi asupra celor din casă. Versurile însoţite de urări specifice diferă de la o zonă la alta.
În Ajunul Anului Nou, în unele zone se practică mersul cu Pluguşorul şi jocurile cu măşti (capra, ursul, căluţul şi cerbul). Obiceiul Pluguşorului este legat de speranţa fertilităţii, versurile sale prezentând practicile agricole şi urări de holde bogate. În schimbul acestor urări, copiii primesc daruri simbolice, colaci, fructe sau bani. Legat de jocul caprei, cel al ursului, căluţii şi jocul cerbului, aceste obiceiuri şi-au pierdut astăzi din semnificaţiile iniţiale (capra - personificarea productivităţii/înmulţirii uşoare şi rapide în lumea animală şi a fertilităţii pământului; ursul - animal sacru la geto-daci, căluţii - care simbolizează protejarea gospodăriilor de spiritele rele; cerbul - simbolul soarelui, întruchiparea purităţii şi a dreptăţii) şi sunt practicate mai mult în scop de divertisment.
- 2012-12-30
- Categoria:Diverse
Bine ai venit ! 
Comentarii
Lasă un comentariu