Singurul submersibil al Marinei Române, „Delfinul“, este ţinut la cheu de mai bine de 16 ani, pentru că…i s-au terminat bateriile, remedierea acestui neajuns ajungând la 20 de milioane de euro. Reprezentanţii Forţelor Navale afirmă că resursele disponibile sunt limitate. Cu alte cuvinte, nu sunt bani pentru repararea şi modernizarea submarinului.

Submarinul Delfinul, proiect 877 E, a fost construit în perioada 1983 - 1985 în fosta Uniune Sovietică şi a intrat în înzestrarea Marinei Militare în luna septembrie a anului 1986. Submarinul a fost adus în ţară de echipajul unităţii beneficiare, iar pe timpul marşului către ţară a fost însoţit de o navă antisubmarin românească.
„Delfinul” este printre cele mai moderne submarine din Marea Neagră. Clasa Kilo, din care face parte şi acest submarin, este una dintre cele mai apreciate în lumea militară.
„Clasa Kilo, una dintre cele mai apreciate în forţele navale la nivel mondial, este numele atribuit de NATO submarinelor cu motor electric-diesel fabricate în Rusia. Autorul proiectului submarinelor din clasa Kilo este academicianul Karmelitzîn, care a utilizat modelul picăturii de apă alungite, forma rezultată facilitând navigaţia în imersiune”, explică Corneliu Pavel, purtătorul de cuvânt al Forţelor Navale Române.
Cu alte cuvinte, acest proiect este diferit de cel al submarinelor clasice, cu etravă. Dată fiind forma sa, submarinul înaintează mai uşor in imersiune şi mai greu la suprafaţă.

Armament şi sisteme performante
„Delfinul” dispune de un complex automatizat de lansare torpile, compus din şase tuburi, toate dispuse în prova. De la bord se pot lansa şapte tipuri de torpile, dar şi torpile de viteză cu oxigen. Sistemul de realimentare a tuburilor este de tip revolver, dublat de unul mobil şi unul fix. Submarinul mai deţine un sistem de lansare a ţintelor false şi un complex de rachete antiaeriene.
Ca senzori, submarinul are trei sisteme de radiolocaţie. Observaţia la suprafaţă se face până la 50 de km, iar submersibilul mai deţine sisteme de protecţie şi bruiaj pentru ducerea războiului electronic.
Pentru lupta în imersiune, Delfinul este dotat cu un complex hidroacustic, compus din şase staţii de ascultare, care pot sesiza zgomotele navelor în regim pasiv pe o rază de 200 de km.
În prova, submarinul este dotat cu detectoare de mine şi mai are un sistem de supraveghere a regimului de funcţionare a elicei. Prin aceste sisteme, calculatorul de bord poate supraveghea şi urmări ţintele submerse în regim activ. De asemenea, poate urmări în două sectoare diferite evoluţia ţintelor şi poate determina simultan elemente de atac. Asupra acestora se pot lansa succesiv şarje de torpile.
În ceea ce priveşte valoarea actuală a submarinului, reprezentanţii Forţelor Navale afirmă că „în contextul crizei economico-financiare globale şi având în vedere preţurile practicate pe piaţă, valoarea actuală este semnificativă şi justifică alocarea resurselor pentru revitalizare”.
De la intrarea în serviciu, submarinul a executat activităţi de pregătire pentru luptă specifice şi a participat la exerciţii comune cu nave aparţinând ţărilor riverane Mării Negre, membre ale Tratatului de la Varşovia. După 1990, a executat numai activităţi de instrucţie la nivel naţional.

Cu submarinul la reparat
Chiar dacă este în stare perfectă de funcţionare, singurul submer-sibil al marinei române are un neajuns: îi lipsesc bateriile, iar suma vehiculată pentru remedierea acestui neajuns este de 20 de milioane de euro.
Începând cu anul 1996, pe fondul restricţiilor bugetare şi alocărilor în funcţie de priorităţi, nava a fost parţial conservată pentru limitarea uzurii echipamentelor şi instalaţiilor. A fost păstrat un echipaj redus, care asigură întreţinerea navei şi a tehnicii în condiţii corespunzătoare.
Principala problemă este lipsa acumulatorilor, restul fiind lucrări uzuale de inspecţii tehnice la corp şi reparaţii la instalaţiile şi sistemele de la bord.
„Ca la orice navă, reparaţia generală trebuie să se execute la jumătatea ciclului de viaţă, iar Forţele Navale o au în vedere pentru revitalizarea şi modernizarea submarinului, în funcţie de resursele disponibile şi priorităţile stabilite”, afirmă reprezentanţii Forţelor Navale.

Ce se întâmplă cu echipajul submarinului?
Echipajul iniţial a fost instruit la furnizor în vederea preluării submarinului, pentru funcţiile cheie fiind pregătite câte două persoane (de bază şi de rezervă). Ulterior, membrii acestui echipaj au constituit nucleul care a asigurat pregătirea celor nou veniţi, aceştia devenind la rândul lor instructori.
„Programul de revitalizare şi modernizare al oricărui tip de navă include şi cerinţe pe linia instruirii echipajului, astfel încât să se asigure operarea în condiţii de siguranţă”, spun surse din cadrul Forţelor Navale.
În realitatea, însă, dacă mai zace mult la suprafaţă, submarinul riscă să îşi piardă echipajul.
Mai bine de o treime dintre marinarii aflaţi la bordul Delfinului nu a apucat niciodată să se scufunde. „Încercăm să ne menţinem deprinderile, deşi este foarte greu. 30% dintre noi nu au apucat să facă imersiuni, iar în timp ar putea să crească numărul dacă nu se va repara curând submarinul”, ne povestea unul dintre membrii echipajului.
„Mai avem un nucleu de oameni pregătiţi pe submarin care îi poate învăţa şi pe ceilalţi, care ar putea instrui noii membri ai echipajului. Dar dacă submarinul va mai rămâne legat la cheu, în câţiva ani vom pierde şi bruma asta de specialişti şi va trebui să o luăm de la zero. Iar un echipaj nou, în condiţiile în care există un echipaj experimentat care să îi înveţe, se formează în doi ani. Vă daţi seama cât ne-ar lua să îi putem pregăti în condiţiile în care nu vor mai exista specialişti în sistem. Iar un submarin este mai complicat şi decât un avion. Este foarte important să ne menţinem şcoala şi ca navele de suprafaţă să se poată antrena cu un submarin adevărat şi nu în orb”, susţine un alt cadru militar.